In 1974, Motiune impotriva dictaturii

Opinia Studenteasca, 13 Februarie 1990

IN 1974, MOTIUNE IMPOTRIVA DICTATURII

L-am cunoscut în anii '70. Cum nu-l mai văzusem, ani în sir, pe străzile Iașului, gândeam ca și-a stabilit domiciliul în alt colt de țara. De aceea am rămas oarecum surprins când, zilele trecut, col. ing. Gheorghe Zodian ne-a vizitat la redacție. Să-i oferim posibilitatea să se prezinte și cititorilor.

-Am lucrat mai întâi la C.F.R. Apoi, în 1967, în timp ce funcționam ca șef al Direcției Regionale Iași a Ministerului Afacerilor Interne, după un lung sir de înscenări și șicanări, am fost îndepărtat din munca, o data cu lotul de cadre din aparatul de stat și de partid, care nu prezenta garanție pentru politica ceaușistă dictatoriala. Practic, am fost scos la pensie la vârsta de 52 de ani și apoi, după un an, reîncadrat fictiv. La trei luni după aceasta, am fost trecut, tot fictiv, în rezerva și re-pensionat după prevederile noii legi a pensiilor (în cele trei luni am refuzat sa prestez serviciu și sa primesc retribuția bănească, protestând verbal și în scris). În urma acestor manevre, făcute cu buna știința, pensia mi-a fost redusa la jumătate. Pentru a-mi asigura veniturile necesare traiului familiei, m-am încadrat la D.S.A.P.C. ([direcția de sistematizare, arhitectura si proiectare a construcțiilor], azi ICPROM).

Dar a venit anul 1974. Fostul mecanic de locomotiva (Gheorghe Zodian a mai deținut și unele funcții, intre care cele de director general și ministru adjunct al transporturilor) a prezentat în adunarea generala de partid – în perioada de pregătire a Congresului al XI-lea al p.c.r. - o moțiune de protest împotriva cultului personalității și abuzurilor practicate de Nicolae Ceaușescu și familia sa. (Se „strecuraseră” deja în funcții de conducere Elena Ceaușescu, Nicu Ceaușescu, Ion Ceaușescu, Gheorghe Petrescu și alții). Autorul solicita, în încheiere, totodată, ca moțiunea să fie înaintată conferințelor municipala și județeană ale partidului și, apoi, Congresului. Copii al moțiunii au fost trimise de către semnatar ziarului „Scânteia” și revistelor „Era socialista” și „Munca de partid”.

Ce a urmat? Primul secretar al județenei de partid a făcut presiuni asupra lui Gheorghe Zodian, urmate de acțiuni de amenințare și intimidare, afirmând ca moțiunea „nu este un material de partid, ci un rechizitoriu, un act de acuzare”, mai cu seama ca, în încheiere, semnatarul cerea constituirea unei comisii centrale care sa stabilească daunele aduse poporului, tragerea la răspundere a celor vinovați. Asumându-și riscurile Gheorghe Zodian a refuzat categoric să-și retragă moțiunea, dar ea nu va mai fi adusă la cunoștința Congresului. Au urmat represalii, începând cu percheziții domiciliare ilegale. La 5 februarie 1975, a fost arestat și trimis la București, la sediul Direcției de anchete penale a securității, de pe strada Rahovei. La ancheta au participat gen. lt. Neculai Pleșiță și gen. Maior V. Gheorghe. „Ai noroc ca ai fost ministru adjunct al transporturilor, ca altfel nu ne-ar tremura mina” - i s-a spus. Slugile ceaușiste ii cereau, în continuare, lui Gheorghe Zodian să-și retragă moțiunea. A rezistat tuturor anchetelor, intimidărilor și presiunilor. „După prima anchetare, m-au dus într-o celula, de unde mă scoteau de câteva ori pe zi la interogatoriu. S-a înscenat un proces. În luna august 1975, am fost judecat, cu ușile închise, de Tribunalul Militar Teritorial București. „Pentru delictul de a fi încălcat regimul de manipulare a documentelor secrete și strict secrete, am fost condamnat la 3 ani închisoare”. La recurs, Tribunalul Suprem i-a redus pedeapsa la un an și 8 luni, cu suspendarea condiționată a executării.

Șirul șicanelor au continuat însă. Gheorghe Zodian a fost îndepărtat din serviciu, a fost urmărit, hăituit. Prietenii nu mai aveau voie să-l viziteze. De suferit au avut și cei doi copii ai săi, care n-au putu să-și termine studiile în specialitățile alese.

Gheorghe Zodian este un om onest, nu vrea multă popularitate în jurul persoanei sale. El nu se declara însă de acord cu încadrarea faptelor lui în prevederile articolului 1, litera „a” din Decretul-Lege din ianuarie a.c. privind amnistierea și grațierea unor pedepse, deoarece a fost victima unui proces penal plăsmuit. El trebuia să fie condamnat politic.

de Petru AGACHI

(puteți accesa articolul si in varianta de original scan, dactilo, cat si English; inapoi ecouri)